am plecat
asa intr-o zi, cu un rucsac in spate, calatoream atunci spre sufletul tau
in prima statie nu mi-am luat bilet
fumam o tigara rulata in ziare
citisem intr-o carte cum e jocul cuvintelor sparte
si credeam si doream si uitam
oamenii mari nu au timp de iubire
vin,pleaca, uita de tine, te lasa mic si stai intr-o gara
peronul inundat de ploi aspre de vara, e mult frig afara
in primul tunel eram liber, la urmatorul viaduct am sarit
in gol, cerul se departa in spate, pamantul fugea teribil spre mine
stau, sprijinit de o piatra roasa de oameni
nervosi si fricosi sa incerce marea
m-am imprietenit ieri cu disperarea, poate o imblanzesc
rad, ma crezi nebun, calatoresc spre nicaieri
cand a trecut ieri, am ramas doar cu maine
mananc din mine, din bratul stang acum,imi parea natang
gata stiu, am ajuns la final
3 comentarii:
Wow. Cîteva lucruri foarte frumoase:
-- schimbări de ritm începînd cu "și credeam și doream și uitam"
-- "cînd a trecut ieri am rămas doar cu mîine"
-- rime în vers ("citisem într-o carte cum e jocul cuvintelor sparte")
-- ploaia, chiar dacă era "aspră", era totuși de vară, deci caldă?
Așa carevasăzică. Mai citim, mai citim.
multumesc domnule inginer, apreciez
imi place :)
Trimiteţi un comentariu