E povestea aia care incepe cu imi esti draga,cu revin la tine an de an, al tau amant innebunit de soare si nisip.
M-am despartit de vara asta, fara sa planga, fara sa rada, lejer de parca nici nu-i pasa.
Intr-o sambata trecut de pranz, am ajuns in vama, flamand de soare, de mare, pe o plaja inca plina de oameni calzi si lipsiti de masca spoita cu ranchiuna, stres si nervi.
E deja tarziu, timpul a furat ore bune de cand stau cu ea, o privesc timid si putin trist, vantul goneste unii turisti speriati de inceputul calm de furtuna.
Hainele deja nu mai ascund nimic dintr-un corp flamand de ultime portii de soare, cu pasi mici ma indrept catre mare, o las sa ma aiba,gol si doar al ei, intr-o ultima incercare de a-i ramane in minte.
Imi mangaie spatele cu picaturi reci, 2 valuri se salta si se sparg la cativa centimetri de buzele mele, plangandu-si neputinta de a-mi fura un ultim sarut.
Privesc apusul, incojurat de ape, ma las purtat pe un ritm de valuri agitate, o apa albastra ma invaluie usor, o mare trista ce capata miros de singuratate.
O iubesc in felul meu, ma reintorc la ea mereu in prag de toamna, sa-i spun ramas bun in felul meu.
Inconjurat de apa, ascund lacrimile ce se scurg pe chip, maschez zambetul ce se naste pe buze si tac.
Nu m-am gandit niciodata cum ar fi sa nu o mai vad vreodata, sunt prea las sa ma gandesc ca ar putea sa nu ma mai vrea.
Dragostea de mare impletita si confundata cu dragostea de vara, ramane o dragoste ciudat de frumoasa, ce tine pentru o viata, nu exista tradari, suspine nefondate sau intrigi cu gust de cearsafuri. Iubirea e scumpa, se plateste orice infidelitate, pielea arsa tradeaza nepasarea, buzele uscate emana durere,doar picioarele infundate in nisip pot emana putina relaxare, marea isi cere tributul in felul ei.
In dimineata de a2a zi, marea plangea, in felul ei, isi plangea iubirile de-o vara ce le-a ascuns intre valuri, isi plangea amantii pierduti, amantele vesele si copii nascuti din tarmul inspumat.
O salut lejer la plecare, in oglinda retrovizoare soarele coboara usor, trage dupa el povesti de-o vara, ating butonul de play, piesa mea de-o vara rasuna in boxe, piciorul se afunda in acceleratie, vara ramane in urma, marea cu ea.
Vin la tine, pana la vara avem toamna noastra, iarna si o primavara de trait in doi.
Cine a uitat marea?
..........eu nu.
6 comentarii:
dragoste pleaca, dragoste vine. cat de frumos este sa simti fiecare bucata de dragoste...
Foarte frumos scris...pentru cateva minute am retrait sentimentul de vama :)
Nu ai cum sa uiti marea, este in tine, este in amintiri si in ce va urma...
nici eu :((
Genial. Inca o data felicitari!
@sadit
ii compatimesc pe cei care nu au vazut marea, cred ca se simt putin ciopartiti.
@ m.
multumesc
eu nici atata.
Trimiteţi un comentariu