stii ca sunt la o intindere de mana, la un singur cuvand si la o rasuflare departe de tine.
lasa-ti timp sa visezi pentru doi, deschide ochii sa vezi stelele, ridica-ti pantaloni mai sus de genunchi sa-ti ude roua gleznele, sterge-ti soarele de pe obraz, alunga mirosul de trecut.
jurnalul unei povesti de iubire ramas nescris uneori din lipsa de cuvinte, din lipsa de personaje, din lipsa de ganduri.
stii, putin imi e dor de tine, de buzele tale, de ochii mari ce privesc cu speranta spre viitor. de sprancenele incordate spre cer, de mainile calde ce-si plimbau degetele pe fruntea mea.
ieri ma gandeam la tine, iti spun azi, mi-a fost teama sa te trezesc aseara sa-ti spun, ............ ne vedem negresit diseara, acum inchid, vreau sa dorm.
obisnuiam sa-mi spuna...........
4 comentarii:
sentimente frumoase.
Innebunitor de placut...
Mi-e dor de perioada in care simteam si scriam si eu randuri asemanatoare. Mi-ar placea sa pot scrie din nou asa, insa n-as da prezentul pentru trecut. Aveam sperante... acum am siguranta. Aveam vise... acum le traiesc! Dar nostalgia vremurilor de atunci ma face sa apreciez si mai mult randurile tale...
@ dia.tia
e mult mai frumos schimbul facut de tine,speranta/siguranta,vise/realitate ca-n vise,
bucura-te de tot ce ai.
Trimiteţi un comentariu