Noi,oamenii

aparente.

Noi,oamenii suntem pentru cei care ne privesc din exterior,carti,mai groase,mai subtiri,romane de duzina, carti groase pline de nuvele siropoase, bibliografii,enciclopedii,romane triste ce dezbat crime incalcite,carti de benzi desenate.
Privit din exterior totul pare simplu, sau complicat, tragic sau vesel, plini de zambet ne mintim pe noi sau pe cei dragi pentru a nu-i rani.
Obisnuiam in trecum sa compar oamenii cu enciclopediile,nu vroiam sa fiu o pagina, vroiam sa fiu un capitol,o editie noua,
Poate greseala este a mea, nu oamenii din viata mea sunt vinovati, sau nu in totalitate. nu obisnuiam sa spun nimic despre mine.
In viata mea, perfecta in ochii lor, dormeam singur in fiecare seara,sub asternuturi ma rascoleam prins in ghearele reci ale unei morti acceptate.
Nu-mi permit sa fiu pansament pentru suflete goale,pentru sufletul meu, dar nu-mi mai permit.
Nu-mi permit sa merg in vacante exotice,nu-mi permit sa cumpar ultima colectie de haine, nu-mi permit sa ma plimb cu un luxos model de masina nemteasca si sa stau singur intr-un apartament aproape de parc,mobilat de designeri aproape frustrati, Categoric e ca nici nu vreau, nu vreau aparente materiale,nu vreau oamenii sa ma defineasca prin lucruri car enu au legatura cu felul meu de a fi,cu umanitatea ce-mi umfla venele.
Vreau un om in ochii caruia sa ma uit si sa-i spun te iubesc,un om pentru care nu sunt o carcasa,nu sunt un extras de cont, nu sunt o vacanta exotica, nu sunt un model de masina, pentru care sunt eu, cu bune, cu rele, cu nervi, cu emotii, cu sentimente, cu dorinte, cu vise,realizabile.
Cand jocul avea o miza jucam,cand stii de la inceput ca nu vei obtine nimic, nici macar un zambet,eu refuz sa joc,prefer sa pierd timpul altfel,in felul meu.


P.S. pentru pentru oamenii care vad in normalitatea mea,anormalitate, Nu mai judeca!