M-am tot gandit pentru ce te-am iubit, imi placeai mult pentru cum erai,pentru cum zambeai, pentru indiferenta afisata, pentru calmul cu care rezolvai lucrurile complicate, pentru nepasare, pentru diminetile in care te mobilizai cu greu.
Motive am gasit destule si am fost mereu sigur de existenta lor, de bunatatea omului pe care l-am iubit, dar cel mai mult te-am iubit cand dormeai, cu capul pe umarul meu sau in bratele mele, astea erau momentele cand pareai linistita, pareai vulnerabila si imi doream sa-mi adormi mereu in brate pentru a te proteja.
Lasai deoparte persoana agitata de peste zi, uitai de probleme, griji, de timp si chipul ti se relaxa intr-un zambet.
Pentru a iubi o persoana e nevoie de curaj,e nevoie de acceptare, e nevoie de siguranta si dorinta, e daca vrei un gest de slabiciune acceptata, recompensata cu mii de momente cand te simti stapanul lumii cu ea de mana, cand simti ca si maine si multe zile dupa va fi la fel.
Uneori ai norocul sa fie si e frumos, alteori...................


P.S. nu regret nimic dn ce m-a facut sa zambesc.