mi-am dorit sa nu am timp

anul trecut mi-am dorit un singur lucru........sa nu am timp ,o dorinta ciudata si complexa. o dorinta care a devenit realitate in zilele anului ce fuge spre final, o dorinta care mi-a lasat timp pentru lucruri esentiale, pentru lucruri simple, pentru lectura

o dorinta frumoasa care mi-a arata ca lumea vazuta prin ochii unui om grabit poate fi frumoasa, poate fi simpla,

anul asta nu stiu inca ce dorinte sa rostesc cand 2009 navaleste in viata mea

poate imi va fi dor de 2008 ,poate nu stiu daca vreau sa se termine

oricum va doresc un singur lucru

sute de dorinte si vise frumoase pe 2009

P.S. multumesc prietenilor mei virtuali de urarile facute in prag de sarbatoare( imi cer scuze ca nu am intors tuturor urarile,dar dorinta din prag de 2008 nu mi-a lasat timp)

P.P.S. un an frumos si plin de viata pentru toti visatori virtuali

construiesc stari de bine

asta e tema mea de casa pentru concediul ce va incepe marti

calator calauzit de stelele umbrite de lumina becurilor

poate nu e nevoie sa explic, sau poate cineva se intreaba de ce tac

in ultimile 2 saptamani timpul a schimbat ritmul ,minutele dispar prin aer ,orele se ascund sub birou ,iar intunericul imi calauzeste atat dimineata drumul spre birou cat si seara drumul spre casa...

nu stiu cand au trecut 15 zile din decembrie ,nu stiu daca realizez ca in 10 zile e prima zi de craciun ,dar stiu sigur ca mai am de mentinut ritmul inca 8 zile

apoi o sa dorm ,o sa rad si o plang

craciunul asta poate va fi diferit fata de ultimile 3 ,poate va fi mai plin de lumina ,poate voi gasi linistea de a ma regasi ,poate voi fi fericit

imbratisarea din zori

alergam o zi intreaga dupa lucruri marunte, ne regasim cand soarele isi duce batalia in alte zari,cu pasi calzi calauziti de luna ne indreptam spre casa si ne regasit

in locul nostru, dincolo de usa ce ne separa de lume si pazeste acel spatiu al dragostei noastre, noi doi, copii timizi cu parul scaldat in vant,cu fata umpluta de zambete, cu ochii plini de celalalt..

noi cosmopoliti orasului medieval,ne regasim in asternuturi si ne pazim trupurile de lupta noptii cu timpul ce fuge spre ziua

cu litere desenate pe aburii oglinzii din baie ti-am scris....." voi fi aici si maine dimineata, te astept si maine dimineata in patul nostru si promit sa ma las imbratisat doar de tine mereu si mereu ...."

partas la dragostea noastra e batranul perete scrijelit de degetele infierbantate de orgasme, desenat cu creta lacrimilor uscate, albit de timpul ce ne aduce impreuna, patat de urmele vagi ale tineretii noastre, cu aripi de la fluturi primelor saruturi, cu gene calde aruncate spre cer, cu obraji calzi ca si gandul meu, cu bunatatatea unui pisoi ce toarce spre eternitate


cu atatea motive imi doresc sa vina imbratisarea din zori, cand noi scriem in fiecare zi un cuvant din epistula dragostei noastre

un cer sangerand si un suflet albastru

azi am plans pentru timpul care isi lasa amprenta pe chipul meu
azi am plans pentru timpul in care nu suntem impreuna
azi am plans ...............

timpul vindeca...........

e aproape iarna,

acum 7 ani am pierdut o bucata din sufletul meu
eram copil, cu lacrimi in ochi am scris cateva cuvinte pentru cea care a fost bunica...

eram prea trist ca sa le pot da glas la mormantul ei insa vroiam sa fie spuse, vroiam sa afle si lumea ce se ascunde dincolo de imaginea unei femei simple, o femeie care a purtat decoratiunea de bunica pentru 17 nepoti,

unii mai apropiati decat alti,unii care scangeau sub supravegherea ei ,unii care ii cerseau imbratisari in serile lungi de iarna

cuvintele mele, asternute pe o foaie au prins glas, rostite de dascalul din sat, simteam atunci,acolo auzindule ca fiecare cuvant taie in carnea me ao rana, ca fiecare omogiu adus e insuficient pentru a curma durerea, ca fiecare lacrima e prea uscata ca sa aline sufletul plans

in linistea unui cimitir sfant dintr-un sat crionat pe harta, ne desparteam de bunica, ne desparteam de bunatatea cu chip de om, ne desparteam oarecum de copilarie....


timpul trecut nu a putut sa aduca cu el uitarea, a adus doar frumusete pe chipul bland al bunici,a adus trasaturi mai frumoase cu care imaginatia nostra crioneaza chipul ei,a adus vindecarea si speranta ca acolo ii este bine,a adus linistea ca o vom revedea............

un timp care vindeca e aproape de implinire, se fac 7 ani de cand am ramas mai sarac, de cand copilul de atunci insiruia pe 4 pagini poveastea unei bunici ,de cand eram prea mic ca sa inteleg ca ea nu a plecat, e aici cu mine vesnic

acum, ma reintorc acasa in satul sfant in a carei tarana isi doarme bunica somnul vegheata de ingeri.........

vom fierbe grau, vom face coliva spre pomenirea si linistea ei ........